VANTUL

Azi voi vorbi despre "Vântul", un cântec la care ţin foarte mult, poate şi datorită împrejurărilor în care a fost conceput şi care exprimă cel mai bine dorinţa de libertate ce ardea în mine în acel moment. Ca şi "Fiii Amurgului", "Vântul" ne defineşte pe noi ca trupă pentru că , deşi sunt cântece de munte, răzbate din ele noul suflu care a cuprins mişcarea folk de cativa ani şi în care, noi, ne regasim în totalitate, în sensul că , întrepătrunderea folkului cu alte stiluri muzicale decât muzica uşoara era nu numai utilă ci şi neapărat necesară."Vântul" a apărut într-o perioadă în care libertatea mi-era îngrădită grosolan şi absolut fără nici o noimă: eram in armată. Era perioada de aur a Amurgului, vremea când, pe plan artistic, eram deosebit de prolifici şi foarte activi în cadrul concursurilor de turism. A fost, poate, cea mai frumoasă perioadă din viaţa noastră şi eu eram în armată !!! Eram distrus că nu puteam ieşi pe munte cu prietenii mei, că eram obligat să vegetez intr-o unitate militară...Dramul meu de noroc a fost chitara de care nu m-am dezlipit nici acolo şi care m-a ajutat să trec mai uşor peste armată.

Atunci am compus Vântul, ca o evadare din preaconcretul meu prezent de atunci, un cântec ce pentru mine era de fapt un urlet (chiar dacă nu pare), mult prea personal ca să-mi fac vreo iluzie că ar putea să placă şi altora dar care,spre surprinderea mea, a fost imediat adoptat de gaşcă. Ştiam că lui Tică o să-i placă fiindcă, artistic vorbind, el e ca un alter ego, dar, în ce îi privea pe ceilalţi, aveam "oarşice" îndoieli. Apoi, Tică l-a făcut cunoscut pe munte ca pe o piesă din repertoriul Karma şi nu ca pe un cântec de munte chiar dacă este inclus pe albumul cântecelor de munte.
Aşa, că atunci când mai ascultaţi Vântul, când îl fredonaţi, gândiţi-vă că din chitarele nostre nu se scurge un cântec ci un urlet de libertate ni se aşterne, liniştit, la picioare...