Este inevitabil ! Varsta aduce dupa sine intelepciune. Si cand esti intelept te consideri indreptatit sa pretinzi ca ceea ce faci, faci mai bine decat atunci cand erai un pusti. De aceea am ramas uimit atunci cand Titush, in seara concertului nostru din Expirat, a spus ca "Amintirea ta", piesa pe care am compus-o in liceu (acum o suta de ani ), i-a ramas in minte cat timp a stat in Venezuela.
Nu-i prima oara cand observ ca piesele pe care le-am compus la o varsta mai frageda (vezi "Poem haiducesc,Hohot de bun venit, Vantul, etc ) au impact mai mare asupra publicului decat cele pe care le-am compus mai recent si pe care le consider, categoric, mai valoroase (Poate, Sunt matol, Rochia usor) de unde poti trage concluzia ca tumultul sentimentelor, puritatea lor, influenteaza absolut perceptia publicului asupra a ceea ce creezi chiar daca, mai tarziu, ai o tehnica mai buna la chitara, o voce mai lucrata si mai stiu eu ce alte chestii de-astea...
In alta ordine de idei, nu numai tehnica face un cantec mai bun ci si simtamintele care se bulucesc prin mansarda. De-a lungul anilor, tot opintind cu Karma prin sufletul meu, am reusit sa ma pastrez adolescent si sa am inauntrul meu pletele intacte si blugii gata rupti, lucru pe care nu-l reusesc foarte multi fiindca viata, de obicei, te tine numai in palme si putini se mai dezmeticesc sa mai si simta ceva. Spre fericirea mea, eu sunt unul dintre cei putini, si lucrul asta il datorez, in totalitate, cantecelor mele si grupului Karma, in care ma regasesc in intregime, tanar, pletos si cu blugii rupti.
