PRIMA SCENĂ A UNUI ADOLESCENT

Aşa ceva nu se poate uita ! Un stadion plin, fremătând in asteptarea concertului. Eram aşa de emoţionat că-mi tremurau stixurile şi toate chinurile iadului se oglindeau in ochii mei de puşti de 15 ani. Ceilalţi din grup vorbeau detaşaţi la câte o ţigară iar organizatorii se dădeau de ceasul morţii cu ultimele detalii.
-- Vom fi executaţi în direct, şopti în urechea mea Cătălin Neamţu, colegul meu cu un an mai mare din Flacăra vie (şi autorul textului de la Amintirea ta).
--Stai liniştit, ne descurcăm noi cumva, trebuie, zisei eu curajos deşi faţa mea dovedea contrariul.
Eram inspăimântat de-a dreptul, nu mai vazusem niciodata aşa o mare de oameni şi eram conştient de faptul că, odată ieşit pe scenă, toate privirile vor fi îndreptate spre mine iar gândul ăsta mă făcea să-mi ies din minţi.
În sfârşit, ieşim toţi pe scenă iar publicul începe să vuiască şi să aplaude în timp ce Victor, liderul nostru încearcă să vorbească ...într-un final reuşeşte să spună ceva (nu-mi mai amintesc ce). Cântăm două, trei piese de grup, apoi cineva are un microrecital, apoi iarăşi piese de grup. Concertul curge frumos iar publicul parcă işi ieşise din minţi, toată lumea cânta, era minunat totul, nu-mi venea să cred că mi se întâmplă mie asta, parcă cineva mă teleportase in altă lume, nimic din ce făcusem până atunci nu se compara cu acest show extraordinar.
La un moment dat, iase în scenă unul dintre colegi şi începe să recite Mistreţul cu colţi de argint iar tot stadionul încremeneşte într-o tăcere absoluta. În acea tăcere ce cădea ca o ploaie pe umerii noştri, decât vocea lui, impresionantă, se auzea rostogolindu-se printre noi....iar când "cornul sună dar numai puţin", tăcerea se metamorfoză brusc într-o mare de aplauze şi scandări care nu au contenit minute în şir !
Era fantastic ! Nu credeam că aşa ceva se mai poate întâmpla în România după ce Flacăra încetase să mai existe.
În sfârşit, intrăm noi...ne-am luat chitarele, ne-am aşezat la microfoane si am început să cântăm Flacăra vie. Emotia încă mă copleşea dar încet, încet, văzând că lumea ne ascultă, ne-am relaxat si totul începea să devină chiar plăcut,nu ne mai simţeam ca Horea pe roată, chiar cântau cu noi refrenul : nu ştiam nu ştiam că tu vei pleca/nu ştiam nu ştiam că mă vei uita....şi gata, se termină microrecitalul nostru, răsuflăm uşuraţi, ceilaţi ne îmbrăţişeaza, ("bine băieţi, a ieşit bine, bravo") spectacolul continuă, totul e minunat,iar când ultimele acorduri s-au stins din chitara lui Octav, şi tot stadionul era în picioare scandând VIS, VIS, VIS, am ieşit din scenă, zâmbind, fericit că primul meu concert s-a terminat cu bine.
Aşa s-a întâmplat prima mea cântare la cincisprezece ani.....

VANTUL

Azi voi vorbi despre "Vântul", un cântec la care ţin foarte mult, poate şi datorită împrejurărilor în care a fost conceput şi care exprimă cel mai bine dorinţa de libertate ce ardea în mine în acel moment. Ca şi "Fiii Amurgului", "Vântul" ne defineşte pe noi ca trupă pentru că , deşi sunt cântece de munte, răzbate din ele noul suflu care a cuprins mişcarea folk de cativa ani şi în care, noi, ne regasim în totalitate, în sensul că , întrepătrunderea folkului cu alte stiluri muzicale decât muzica uşoara era nu numai utilă ci şi neapărat necesară."Vântul" a apărut într-o perioadă în care libertatea mi-era îngrădită grosolan şi absolut fără nici o noimă: eram in armată. Era perioada de aur a Amurgului, vremea când, pe plan artistic, eram deosebit de prolifici şi foarte activi în cadrul concursurilor de turism. A fost, poate, cea mai frumoasă perioadă din viaţa noastră şi eu eram în armată !!! Eram distrus că nu puteam ieşi pe munte cu prietenii mei, că eram obligat să vegetez intr-o unitate militară...Dramul meu de noroc a fost chitara de care nu m-am dezlipit nici acolo şi care m-a ajutat să trec mai uşor peste armată.

Atunci am compus Vântul, ca o evadare din preaconcretul meu prezent de atunci, un cântec ce pentru mine era de fapt un urlet (chiar dacă nu pare), mult prea personal ca să-mi fac vreo iluzie că ar putea să placă şi altora dar care,spre surprinderea mea, a fost imediat adoptat de gaşcă. Ştiam că lui Tică o să-i placă fiindcă, artistic vorbind, el e ca un alter ego, dar, în ce îi privea pe ceilalţi, aveam "oarşice" îndoieli. Apoi, Tică l-a făcut cunoscut pe munte ca pe o piesă din repertoriul Karma şi nu ca pe un cântec de munte chiar dacă este inclus pe albumul cântecelor de munte.
Aşa, că atunci când mai ascultaţi Vântul, când îl fredonaţi, gândiţi-vă că din chitarele nostre nu se scurge un cântec ci un urlet de libertate ni se aşterne, liniştit, la picioare...

OPINTIND CU KARMA PRIN SUFLET

Este inevitabil ! Varsta aduce dupa sine intelepciune. Si cand esti intelept te consideri indreptatit sa pretinzi ca ceea ce faci, faci mai bine decat atunci cand erai un pusti. De aceea am ramas uimit atunci cand Titush, in seara concertului nostru din Expirat, a spus ca "Amintirea ta", piesa pe care am compus-o in liceu (acum o suta de ani ), i-a ramas in minte cat timp a stat in Venezuela.
Nu-i prima oara cand observ ca piesele pe care le-am compus la o varsta mai frageda (vezi "Poem haiducesc,Hohot de bun venit, Vantul, etc ) au impact mai mare asupra publicului decat cele pe care le-am compus mai recent si pe care le consider, categoric, mai valoroase (Poate, Sunt matol, Rochia usor) de unde poti trage concluzia ca tumultul sentimentelor, puritatea lor, influenteaza absolut perceptia publicului asupra a ceea ce creezi chiar daca, mai tarziu, ai o tehnica mai buna la chitara, o voce mai lucrata si mai stiu eu ce alte chestii de-astea...

In alta ordine de idei, nu numai tehnica face un cantec mai bun ci si simtamintele care se bulucesc prin mansarda. De-a lungul anilor, tot opintind cu Karma prin sufletul meu, am reusit sa ma pastrez adolescent si sa am inauntrul meu pletele intacte si blugii gata rupti, lucru pe care nu-l reusesc foarte multi fiindca viata, de obicei, te tine numai in palme si putini se mai dezmeticesc sa mai si simta ceva. Spre fericirea mea, eu sunt unul dintre cei putini, si lucrul asta il datorez, in totalitate, cantecelor mele si grupului Karma, in care ma regasesc in intregime, tanar, pletos si cu blugii rupti.